"-Ai ajuns, in sfarsit! Doamne, cat ti-a luat! Te-am asteptat atata, incat deja incepusem sa-mi pierd rabdarea. Am crezut ca nu mai ajungi!
Ce ti-a luat atat?
-Pai mi-a luat mult pana am colorat cerul in albastru, pana am gasit nenorocitul ala de alb intre creioane si am facut norii, pana am facut soarele sa straluceasca ca intotdeauna, pana am sters maroul de pe campii si le-am colorat verzi, pana am facut miile de punctulete galbene si rosii, pana am desenat papadiile, macii, floarea-soarelui. Mi-a luat si mai mult pana am convins oamenii sa isi scoata nasurile inghetate din casa. A trebuit sa readuc fericirea si zambetele. A trebuit a readuc rasetele si veselia. Crezi ca e chiar atat de usor?!"
Si da, s-a intors.
O sa chem zugravii sa repare crapaturile din perete, sa-l vopseasca in alb, sa picteze flori si stele, sa refaca podeaua atat de calcata in picioare, sa refaca fiecare usa, sa curete gunoiul din fiecare camera, sa deschida geamurile si sa lase mireasma verii sa intre, sa deschida lacatul usii principale si sa readuca candelabrul ala mare, care face lumina in fiecare camera.
Si da, m-am intors.
Nu te-ai asteptat la asa ceva, asa-i?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu